Făgăras – Bâlea

Valea Hidegului (Tarcu)

25 august 2010 Comments (0) Trasee

Weekend pe dOOua rOOti in zona Semenic (Valiug, Resita, Semenic) – 2010, 20-22 august

De ceva vreme tot ma gandeam pe unde am putea merge cu bicicletele pe mai multe zile. Si cum nu avem masina, depindeam fie de altii sa ne duca bitzele, fie sa mergem cu trenul.

Traseul la care ne gandeam era cam asa: Resita – Comarnic – culmea Raspitel – Crivaia – Valiug, apoi Valiug – Prislop – Semenic – Poiana Alibeg – canton Berzavita – Crivaia – Valiug si ultima zi Valiug – valea Barzavei – canton Groposu – lacul Secu – Resita.

Si asa am ajuns sa mergem catre Resita. Am plecat de joi seara cu trenul spre Resita, cu bitzele in tren.

=ziua 01=
traseu ziua 01:


Traseu de bicicleta 667137 – powered by Bikemap

Vineri dimineata am pornit din Resita spre Valiug. La iesirea din Resita spre Valiug, la cantonul Minda, am facut dreapta pe un drum ce pe harta e judetean (DJ582C), in realitate e de tractor. Drumul ala duce in final la Anina, noi vroiam sa mergem cu el pana la cantonul Navesu Mare.

Am inceput sa urcam, urcare ok, prin padure, la umbra. Am gasit inclusiv si o borna de drum judetean pe care scria „Anina 27 km”, asadar chiar e fost un drum judetean.

Am iesit din padure, se vedea frumos localitatea Cuptoare. Am tot urcat, am intalnit oameni la munca la strans de fan.

Cum dupa urcare vine si o coborare, asta s-a petrcut in locul numit „Trecatoarea Cerbilor”. De acolo am inceput sa coboram spre cantonul Comarnic.

Iar am iesit din padure, am avut o vedere excelenta spre Iabalcea / Cheile Carasului.

Si uite asa, din pedala in pedala, am ajuns la Comarnic. Acolo am mancat, am schimbat 2 vorbe cu cei de acolo, ne-am consultat daca merita sa urcam spre Poiana Betii si sa coboram de acolo, pana la urma am stabilit ca urcam la Navesu Mare si apoi la Raspitel.

De la Comarnic am inceput sa urcam spre cantonul Navesu Mare. Ajunsi acolo, am mers pe drumul din stanga, adica cel care urca. Cel din dreapta, in coborare, presupun ca ajunge la Anina.

Pe urcarea din stanga nu prea era de mers pe bitza, drumul e folosit de cei care taie padurea, are noroi, bolovani. Am urcat, am impins bitzele.

Scopul era sa ajungem la peste 800 m alitudine, pe langa Culmea Raspitel. Si am ajuns 🙂

Apoi am inceput sa coboram, am ajuns la o alta intersectie, un drum in dreapta, uraca si unul in stanga cobora. Am ales sa coboram, ideea era ca vroiam sa mergem catre Crivaia.

Am ajuns la cantonul Berzavita, apoi la Vila Klaus si in sfarsit la Crivaia. Adica asfalt, adica masini. Si multi oameni.

Si in final am ajuns la gazda noastra in Valiug.

Nu a fost rau dupa o zi de noroaie, urcusuri, impins la bitza si hurducaituri. Asta a fost vineri.

=ziua 02=
traseu ziua 02:


Traseu de bicicleta 667152 – powered by Bikemap

Sambata am inceput cu o zi insorita, insa termometrul arata pe la 7 grade Celsius.

Am inceput sa urcam pe drumul clasic spre Semenic, pe asfalt.

Am urcat toate serpentinele alea, aer curat, din cand in cand cate o masina. Am ajuns la Prislop, am savurat putin momentul si am inceput sa urcam spre Semenic. Dupa ultimile serpentine de dinainte de golul alpin, am inceput sa ne gandim la pranzul de pe Semenic.

Am intrat in statiune, am gasit un loc unde sa servim pranzul. A

Apoi de acolo am urcat catre Gozna, pe varfuletul ala era un fel de ciorchine uman. Dupa poza iola releu (nu ne-am apropiat de Gozan, nu ave rost), am mers in stanga (S-SV) peste golul alpin, pe unde de fapt e un drumeag spre Baile Vulturilor si stane.

Si am mers cale de vreo 1-2 km, am vazut Baile Mari ale Vulturilor si apoi am vazut cum mi s-arupt lantul, undeva pe o urcare. Asa ca acolo am petrecut un timp pentru reparatie.

In drumul nostru au aparut si clasicii caini, erau unii mici, nu am mai vazut atatia la un loc, apoi au aparut 3 clasici mari. A venit si ciobanita, i-a alungat.

In final, am ajuns la limita padurii, acolo am gasit un vechi marcaj (ceva galben cu ceva albastru, punct, patrat, nu se mai distingea). Astfel am ajuns in Poiana Alibeg, de acolo am coborat prin padure si am prins capatul drumului forestier care pana la Valiug a fost o coborare de vreo 13 km (pe la Berzavita, apoi prin Crivaia). A fost un mic deja-vu plictisitor, cu o zi inainte am mai coborat acel drum.

=ziua 03=
traseu ziua 03:


Traseu de bicicleta 667191 – powered by Bikemap

Si a venit si ziua de duminica. Pentru aceasta zi am ales sa mergem pe valea Barzavei pana la Secu si de acolo la Resita.

Apoi am coborat prin sat, am ajuns la hidrocentrala Crainicel, barajul si lacul Breazova (pe harta e lacul Valiug). Foarte mult noroi aici, drumul a fost folosti de cei care taie padurea, ne-am cam murdarit pe lant 🙂

Am ajuns la cantonul Groposu, acolo am gasit o pereche pe la vreo 50 de ani, alergau cu betze, lucru de admirat sa vezi in Romania pe cineva la varsta asta ca face miscare si nu sta prin oras in asteptarea unei vieti mai bune.

Dupa canton insa am avut parte de un copac proaspat cazut in drum ne-a luat ceva sa il calarim si sa trecem dincolo, dar apoi a urmat o coborare monotona.

Intr-un final am dat iar de asfalt, oameni si masini.

Pe la Secu pe conturul lacului am mai gasit ceva de urcat, insa cum mi-am rupt lantul si cum era incarcat de noroi (si nu era uns), am lasat-o mai moale cu urcatul.

Si intr-un final am ajuns si la Lend, in Resita City.

Cam asta a fost tura, o tura facuta cu bitze cu roti de 28″, cu bagaj pe portbagaj, mai pedalata, mai impinsa. Vreo 120 km in total, dar facuti in aer curat, fara cazaturi si fara incidente majore.

A fost fain ca am putut merge atatea zile, a fost fain ca Georgiana a mers atat pentru ca ea a invatat sa mearga cu bitza de abia in 2009 pe vremea asta.

Harti pe Google Maps aici (cu mai multe detalii): Google Maps – harti

Pozele toate aici: album poze Webshots

Articol scris de Catalin Simion

Lasă un răspuns

Sari la bara de unelte