Cu dor la Condor

1 decembrie 2011 (Jdioara)

29 martie 2011 Comments (0) Trasee

Top 500 Scărișoara- Apuseni

Duminica, 13 Martie 2011, o zi obisnuita de primavara. Si toutsi… Plecam de acasa Arpi,Daniela, Calin, Nelu si Gabi, cu gandul de a vizita Pestera Scarisoara din muntii Apuseni. Parcurgem traseul Lugoj-Deva-Brad-Campeni-Albac-Garda de Sus si ajungem la destinatie. Ghetarul de la Scarisoara adaposteste cel mai mare ghetar subteran din Romania. Dupa coborarea ca din avion , insa mult mai lunga, cu balustrade inghetate, 220 trepte inzapezite si alunecoase, apare ghetarul. Aflam detalii, facem sedinta foto.

“Intrarea în Gheţarul de la Scărişoara se face printr-un impresionant aven, a carui gură, cu un diametru de 60m se deschide în pădurea din marginea platoului. O poteca îngustă săpată în stâncă şi câteva scări metalice ancorate în pereţi înlesnesc coborârea celor 48 m cât măsoară adâncimea avenului. Pe fundul lui se pastreaza în tot timpul anului un strat gros de zapadă. Aici se pătrunde în Sala Mare printr-un impresionant portal măsurând 24 m lăţime şi 17 m înâlţime. Topografia Gheţarului de la Scărişoara este simplă, deoarece peştera reprezintă o încapere unică cu o dezvoltare totala de 700 m. În mijlocul acestei încăperi se află un imens bloc de gheata, cu un volum de 80000 mc şi care dăinuie în peşteră de peste 4000 de ani. Faţa superioară a blocului (3000 mp) formează podeaua Salii Mari. În partea dreaptă acest planşeu se frânge într-un tobogan abrupt de gheaţă, care da într-o zonă, denumită Biserica. Aici apar primele formaţiuni stalagmitice de gheaţă. Aceasta este zona turistică, restul fiind rezervaţie ştiinţifică, cu doua sectoare distincte.

În latura din dreapta intrării se afla Rezervaţia Mică, la care se ajunge coborând o verticală de 15 m în rimaia dintre stâncă si gheaţă. În stânga se află Rezervaţia Mare, spre care se coboară o vericală de 20 m la baza careia galeria continuaă puternic descendentă. Aceasta este Galeria Maxim Pop. În amîndouă rezervaţiile, lângă gheţar reapar stalagmitele de gheaţă, dintre care unele au o existentă permanentă iar altele se topesc în cursul verii, dar se refac în forme asemănătoare în lunile de iarnă.” (Preluat Wikipedia)

Timpul ne permite asa ca hotaram sa vizitam si Pestera Ursilor. Inainte de plecare mai bifam un obiectiv din apropiere, Pestera Poarta lui Ionele pe valea Ordancusa, ce are un portal de intrare inalt de 15 m. În 1999, a fost declarată monument al naturii şi inclusă pe lista ariilor protejate din România. Excursia continua cu popas pentru cateva poze pe partia Vartop din renumita statiune Arieseni. Multa lume, schiori, tarabe. Urmam itinerariul, insa imediat apare un panou cu mentiunea Gropa Ruginoasa, poteca 800m, 20 min. Stop. Trebuie sa vedem! O urcare usoara si destul de rapida ne duce pe un platou la capatul caruia ni se dezvaluie Groapa Ruginoasa si fiind soare, senin, o priveliste 360° a Apusenilor.

“Groapa Ruginoasă reprezintă un fenomen cu totul aparte. Ea este o imensă ravinare săpată până în creasta culmii care închide spre sud Valea Seacă, cu o adâncime de peste 100 m şi un diametru de peste 600 m. Pe toată suprafaţa ei, un proces de eroziune foarte activ a scos la zi straturile de cuarţite, a căror culoare roşie violacee conferă zonei un aspect cu totul aparte, ea apărând de la mari depărtări ca o rană deschisă în trupul muntelui.
Muchii ascuţite, adevărate lame, converg spre centrul ei la firul unui vâlcel, împărţind spaţiul în mai multe sectoare. Vâlcelul, de fapt obârşia Văii Seci, reprezintă de fapt un canion extrem de dificil de parcurs în aval din cauza săritorilor mari pe care le prezintă.” (preluat Wikipedia)

Cu gandul ca la ora 17 se incheie programul de vizitare a Pesterii Ursilor, pornim la drum. Din pacate si cu regret trebuie sa mentionam ca drumurile sunt jalnice. Pacat de frumusetile ce ni le ofera natura si de efortul pe care il depunem atunci cand dorim sa ajungem la un obiectiv turistic. Cu mare exactitate prindem ultima tura de vizitare. Impresionant! E deosebita, suntem cu totii de acord. Atenti la detaliile explicate de ghid si la tot ceea ce vedem in jurul nostru, Arpi fotografiaza pentru albumul cu amintiri. Ni se confirma inca o data ce minunatii poate sa faca natura. Efortul nostru e rasplatit din plin!

“ Interiorul se distinge prin diversitatea formaţiunilor de stalactite şi stalagmite existente, ca şi prin cantitatea impresionantă de urme şi fosile ale ursului de cavernă – Ursus spelaeus – care a dispărut acum 15.000 de ani. Cu o lungime de peste 1.500 m, peştera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turişti, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor ştiinţifice.

Galeria superioară, disponibilă vizitării, este compusă din 3 galerii şi diferite săli:
• Galeria „Urşilor” (sau Galeria Oaselor),
• Galeria „Emil Racoviţă”,
• Galeria „Lumânărilor”
• Sala Lumânărilor,
• Sala Spaghetelor,
• Sala Oaselor.
Printre formaţiunile de stalactite şi stalagmite se remarcă Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul şi Căsuţa Piticilor, Draperiile din Galeria Urşilor, Portalul, Pagodele şi ultima sală, Sfatul Bătrânilor, iluminată cu lumânări. Temperatura în peşteră este constantă de-a lungul anului (10 °C), iar umiditatea se menţine la 97%.” (Preluat Wikipedia)

In masina facem bilantul. Neasteptat de multe obiective intr-o singura zi si bineînteles multi kilometri, peste 500. Multumim inca o data lui Arpi. Fara masina lui nu am fi reusit acest lucru.
Imaginandu-ne un top, metaforic vorbind, al celor mai bogati oameni, putem spune ca in aceasta zi ne-am imbogatit prin descoperirea si vizitarea unor obiective turistice noi, ne-am imbogatit albumele foto, ne-am imbogatit spiritual dar si fizic, tragand aer de munte in piept cat pentru a rezista pana la tura urmatoare.

A venit primavara! Poteci insorite!

Text: Gabriela Petrescu

Lasă un răspuns

Sari la bara de unelte