Zăgujeni-Lugoj cu barca

2 in 1 (2 ture intr-un weekend) prin tinutul...

23 iunie 2009 Comments (0) Trasee

Dobraia-Arjana-Bogâltin

!!! Galerie Foto – http://www.concordialugoj.ro/readarticle.php?article_id=27

De mult aşteptam să se termine şcoala, să scap de examene că să pot pleca pe undeva la munte, mă gândeam la M-ţii Făgăraş sau Retezat. După câteva zile de la terminarea şcolii Călin a venit cu ideea să mergem la Dobraia pe Valea Cernei, un sat unde a mai fost şi vroia să ducă nişte jucării la o familie care îl găzduise cu ceva timp în urmă.
Un pic supărat că nu poate să meargă într-o tură de mai multe zile în alte părţi a Carpaților din cauza sesiunii m-am mulţumit şi cu atât. Vineri la club am studiat hărţi şi posibile trasee. Urma să plecăm a doua zi dimineaţă cu autobuzul deoarece trenurile personale spre Herculane sunt doar dupămasa.
Sâmbătă, drumul cu autobuzul care urma să ne ducă până la Herculane a durat destul de mult din cauza drumului încă în lucru. Am stabilit să mergem de la Dobraia la Bogâltin peste vf. Arjana şi să ieşim la şosea la Plugova. Îmi imaginam că urma să alergăm peste munţi şi prin văi cu rucsacii aia grei în spate că să ajungem până luni seară acasă. Din gara de la Herculane am schimbat două autobuze până la 7 izvoare şi de acolo o maşină ne-a dus până la Pensiunea Dumbrava de unde urma să o luăm la picior spre Dobraia.

După spusele lui Călin aveam să facem vreo două ore până în cătun. Cam atâta am şi făcut doar că ne-am oprit la o sesiune de poze şi la nişte discuţii cu un domn venit tocmai din Bucureşti, care, spre surprinderea noastră, ştia destul de bine imprejurimile. Presupun că dacă era să mergem fără pauze făceam în jur de o ora.

Ajunşi la domnul Lazăr, prin ograda nu părea să fie cineva pe acasă, deşi auzeam voci de undeva de departe din spatele casei. Până la urmă îi găsim pe cei doi nepoţi ai acestuia, cel mic de 5 ani iar celălat de vreo 14, fericiţi să ne vadă şi mai ales să primescă dulciuri şi jucării de la noi. Le dăm ce avem pregătit penru ei ( Călin goleşte jumătate din rucsacul lui de 80 de litri) şi plecăm mai departe spre vf Arjana. După casa domnului Lazăr se află un izvor. Ne-am luat apă cât să ne ajungă pentru două zile, am aranjat bagajele prin rucsaci şi am plecat mai departe. La biserica din sat am făcut o pauză pentru poze, am reuşit să prind şi semnal după ce am stat vreo 5 minute cu telefonul pe sus.

La ieşirea din pădure am ajuns la o stană unde doi câini ne-au şi luat în primire, noroc că aveam fiecare câte o bâtă şi că era o femeie cu oile la păscut, altfel nu cred că era prea bine pentru noi. Începuse să ni se facă foame. Era trecut de ora 6 dupămasa şi nu mâncasem nimic toată ziua, aşa că în prima poiana ne-am oprit şi am mâncat ce aveam mai bun la noi. După cam o ora de stat la masă, soarele deja începea să apună iar temperatura era numai bună pentru a continua drumul. Cu forţe proaspete am plecat din nou la drum. La puţin timp am intrat în pădure unde am fost invadaţi de nişte musculiţe mici care erau peste tot pe noi, în special pe părul lui Călin. De pe vf. Arjana soarele aproape nu se mai vedea ceea ce era de era rău, din cauza că şi vizibilitatea scădea treptat îngreunându-se drumul printre nişte bolovani care erau cam instabili. La un moment dat, Călin a zărit de sus un izvor aşa că ne-am îndreptat spre el. Surpriza a fost că apa curgea foarte încet aşa că ne-am pus să improvizăm tot felul de sisteme pentru a direcţiona apă în bidon, timp în care se făcuse deja beznă şi nu se mai vedea aproape nimic, dar măcar am umplut jumatate din el.
Din cauza vântului care sufla cu putere, am hotărât să coboram din golul alpin spre o zonă unde era mai puţin vânt. După vreo ora de coborâre prin grohotiş, pădure deasă şi cregi rupte nu am avut altă şansă decât să punem cortul pe o urmă de potecă care era destul de înclinată, dar altceva mai bun nu era prin preajmă.
Pe la 12 noaptea cortul era instalat dar când să pun izlolirul în cort am observat că acesta lipseşte de pe rucsac unde era prins. Au urmat 15 minute în care am căutat izolirul fără nici un rezultat. Am fost nevoit să mă culc pe haine, geci şi ce mai avem la noi pentru a nu mă trage la spate. Între timp am auzit şi urlete de animale “feroce” care m-au pus pe gânduri cu privire la faptul că s-ar putea să ne atace.

Într-un final am reuşit să adormim în cortul care stătea în pantă.
Dimineaţa ne-am trezit pe la ora 10 şi am coborât spre satul Bogâltin. La nici 5 minute de cort am găsit şi izolirul meu care stătea pe potecă într-un loc în care probabil am alunecat după cum erau şi urmele pe jos. Am prins izolirul de rucsac de data asta mult mai bine şi am continuat coborârea spre Bogâltin. Într-o ora eram deja în sat unde chiar la intrare am găsit câţiva cireşi din care am servit “micul dejun”. Oamenii de prin sat se uitau cam ciudat la noi auzeam chiar şi discuţii de genu :”ăştia sigur vin de pe Arjana”.

De la Bogâltin la Plugova am făcut în jur de 30 de min cu ajutorul unui domn care ne-am luat cu stopul. În Plugova am stat foarte puţin până a venit un autobuz cu care am ajuns la Lugoj puţin înainte de ora 3 dupămasa.

A fost o tură frumoasă cu ceva peripeţii şi care a durat mult mai puţin decât ne aşteptam noi.

Paul Binâ, 23.06.2009

Dobraia-Arjana-Bogaltin

Lasă un răspuns

Sari la bara de unelte