Creasta Munților Parâng

Gentiana 12 decembrie

3 decembrie 2010 Comments (0) Trasee

1 Decembrie la Jdioara ( editia 2)

De la 1 decembrie 2010 Jdioara

Pentru petrecerea zilei de 1 decembrie intr-un grup cat mai mare, Calin a facut o invitatie pe forumul clubului tuturor celer care ar dori sa-si petreaca aceasta zi intr-un mod simplu, dar placut alaturi de membrii clubului. In ziua cu pricina s-au prezentat in fata la Bredi: Calin, Marius, Francisc, Arpi, Daniela, Gabi, Corina si Robi. Putin mai tarziu au ajuns: Razvan, Andreea,Catalin si Georgiana. Desconspiram faptul ca pe lista initiala erau mai multi inscrisi care au renuntat cand au vazut dimineata ca ploua. Hotarati ca vom petrece o zi nationala altfel, ajunsi la Jdioara, am fost intampinati in poarta de bunica lui Calin. O femeie deosebita, care ne astepta cu masa pusa. Oraseni fiind, cu totii deabia am asteptat sa ne infruptam din bucatele alese pregatite de bunica cu mare drag si inima deschisa, bucuroasa ca cineva ii calca pragul si ii alina macar pentru cateva ore singuratatea.

Am facut o tura in jurul domeniului unde sant mai multi mistreti, cu speranta sa pozam vreunul, dar nu prea am avut noroc. Totusi o veverita a fost vedeta. Afara continua sa ploua, dar vroiam neaparat sa facem o plimbare, asa ca, ne conduce Calin pe un drum forestier, de-a lungul raului Nadragel. Un peisaj deosebit se desfasoara in fata noastra si entuziasmati mergem pana la capatul peninsulei ce desparte raul pe o portiune. Padurea are un farmec special, copacii cu muschi verde albicios dau vaii salbatice o nuanta greu de definit. Santem incantati de peisaj si pentru moment chiar nu ne mai interesa ca ploua. Facem sedinte foto avand la noi inclusiv drapelul Romaniei.

La intoarcere Calin si Razvan au pregatit camera pentru vizionare poze si filmulete. Ne-am amuzat si cu multa voie buna ne-am regasit in poze din anii trecuti. Eram mai tineri, unii mai slabi, altii cu alte freze, dar eram aceiasi oameni indragostiti de natura in orice anotimp, cu orice ocazie. Spre seara bunica si parintii lui Calin ne invita iarasi la masa, si bineînteles nu putem refuza. Ne-am luat la revedere si am multumit cu recunostinta, gandindu-ne ca ne-am simtit ca acasa si cu siguranta vom reveni. Bunica ne asteapta! (text: G)

Cateva poze

Lasă un răspuns

Sari la bara de unelte